În fața Ta, cu sufletul deschis,
Îngemănați în dulce închinare,
Așternem ruga ceasului promis
Pe-altarul Tău de binecuvântare.
Și-Ți cerem doar atât, ca Moise odat',
Jos, în pustiul clipelor cernute,
Când ca pe-un prieten, slobod, Te-a rugat
Să Îți cunoască taine ne-ntrecute.
Arată-ne și nouă calea Ta
Pe drumul pribegiilor ciudate...
La Tine trecere de vom avea
De slava feței Tale fă-ne parte.
Rămâi ca Prieten când ni-e pasul greu,
Șovăitor, prin văi necunoscute,
Veghează-n taină mersul nost' stingher,
Spre Țara bucuriilor pierdute.
De vii cu noi de-acuma însuți Tu,
Cunoaște-vom odihna înfierii...
Dar fără Tine de-astăzi nu vrem, nu,
Să rătăcim, plătind tribut durerii.
Știi-ne pe nume ca pe Moise odat',
Când i-ai vorbit în Cortul Întâlnirii.
Din dragostea Ta dă-ne rod bogat
Și nu ne lua arvuna mânturii.
Mergi Tu cu noi pe drumul ne-nceput,
Fii Tu drapel pe piscurile-nalte...
Și-n noapte-n marele necunoscut,
Fii Tu toiag ce mările desparte.
Dar însuți Tu de n-ai să vii cu noi,
Nu ne lăsa s-alegem nicio cale...
Căci fara Tine viața, chiar în doi,
/: E goală de odihna slavei Tale. :/